Vacante dintre cele mai reusite

Marginimea Sibiului
Marginimea Sibiului
"Petreceti momente deosebite in zona Marginimii Sibiului, un loc aparte, cu traditie in oierit"

Delta Dunarii
Delta Dunarii
"La pescuit in Delta, la crap, la stiuca, la biban... o pipa la amurg, pe un brat, depanand povesti si amintiri cu prietenii, in asteptarea .. Monstrului."

Moldova
Moldova
"Traditii si obiceiuri moldoveneste, manastiri si locuri sacre, pelerinaj pe meleaguri unde istoria vorbeste-n soapte la fiecare pas."

Marea Neagra
Litoral
"Litoral, pescarusi si valuri, frumoasa Mamaia si extravagantul Neptun, nebunaticul Costinesti si dorul din Vama Veche."




Idei de vacanta in Romania

La Colibita, in Bistrita Nasaud, o zona deosebita, un loc aparte, de-o frumusete rapitoare

Localitatea Colibiţa este un sat de munte asezat pe Valea Bistriţei, intre Munţii Călimani si Munţii Bârgău, făcând parte din comuna Bistriţa Bârgăului, la vreo 7 km de aceasta, si la aproape 50 de km de resedinta judetului Bistrita-Nasaud, municipiul Bistrita, oras medieval cu prima atestare documentara de acum vreo 746 de ani.

Distanta se parcurge, din oras, in aproximativ 45 de minute.

Face parte din comuna Bistriţa Bârgăului, aflată şi ea la rândul ei pe şiragul de Bârgaie (Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundul Bârgăului, Tiha Bârgăului si Mureşenii Bârgăului) dintre Bistriţa si Vatra Dornei.

Pentru a merge la Colibita din orasul Bistrita, pe drumul spre Vatra Dornei, E576, se trece prin comunele Livezile, Josenii Bargaului si Prundul Bargaului. La iesirea din comuna Prundul Bargaului, ai doua variante: fie la dreapta, trecand prin Bistrita Bargaului, fie tot inainte, spre Tiha Bargaului si apoi, din satul Muresenii Bargaului, facand tot la dreapta se ajunge la Colibita. Este recomandat primul traseu, cel prin Bistrita Bargaului, care totusi e un pic mai bun.

La aproximativ 7 km de comuna Bistrita Bargaului se afla barajul de acumulare, lacul si satul Colibita. In ciuda drumului destul de prost, rabdarea va va fi rasplatita din plin de peisajele spectaculoase.

Principala atracţie a zonei este liniştea lacului ce-i poartă numele, lacul Colibiţa cu barajul de acumulare, aflat într-un peisaj sălbatic de munte, ce imbină contrastele, făcându-te să reflectezi la simbolistica acestei lumi deosebite, acestui colţ de rai.

Datorita concentratiei mare de ozon si ioni de iod a zonei, recomandata pentru tratamentul afectiunilor pulmonare si cardiace, Colibita a fost cunoscuta pana in anii '80 ca a o renumita statiune turistica si climaterica. A urmat demolarea statiunii si stramutarea satului, pentru a se permite construirea unui lac de acumulare hidroenergetic, lac ce astazi se intinde pe o lungime de peste 5 km si care-i poarta numele, Lacul Colibita.
Formarea lacului a fost un proces destul de interesant de urmarit si cu numeroase repercusiuni in sufletele localnicilor, fiind format prin inundarea vechii localitati. Pe fundul lacului inca se mai pot observa ramasite ale locuintelor, chiar si ale bisericii situate in fostul centru al satului, precum si copaci care strajuiau localitatea in urma cu 30 de ani.

Formandu-se lacul de acumulare si fiind la o altitudine de 900m, in zona de munte, zona a capatat un potential turistic deosebit, construindu-se numeroase cabane si case de vacanta.

Desi dezvoltarea in zona cunoaste un real avant, agroturismul nu este inca foarte raspandit, locuintele de vacanta fiind folosite in mare parte de proprietari.

Turismul propriu-zis s-a dezvoltat, in ultimii douazeci de ani. Atat in lunile de vara, cat si iarna, Colibita devine un loc ideal de petrecere a timpului liber si de relaxare, fie ca este vorba de turism de week-end, fie ca este vorba de turisti din alte zone ale tarii sau straini, care aleg sa petreaca in Colibita perioade mai lungi, mai ales pe timp de vara cand pescuitul e in toi.

Lacul Colibita reprezinta principalul punct de atractie, oferind turistilor si localnicilor posibilitatea de-a pescui la pastrav, la salau, clean si chiar caras, fiind foarte interesant faptul ca acesta specie "carasul" s-a putut adapta foarte bine la conditiile zonei.

Un fapt care a născut multe dispute este popularea lacului Colibiţa cu şalău, care, din cât se pare, tinde să devină specia principală la Colibiţa, pe langă păstrăv. Este greu de spus dacă a fost o idee inspirată sau nu, prima consecinţă fiind dispariţia unor specii de peşti din lac (cum ar fi verdetele sau porcuşorul) şi scăderea dramatică a populaţiei de clean şi oblete. Oricum, mulţi dintre pescari vin la Colibiţa pentru pescuitul la păstrăv în principal.

Nu este de mirare ca acest satuc linistit a inceput sa atraga, ca un magnet, din ce in ce mai multi straini, dornici sa rasfete si ei din placerea de a poposi pe aceste meleaguri, al caror farmec, nevalorificat insa la adevaratul lui potential, te fac sa meditezi la bunatatea pe care Dumnezeu si-o revarsa asupra noastra.
Nu s-a putut determina cu exactitate adancimea lacului, aceasta ramanand un mister, prin partile locului circuland si o legenda a lacului care spune ca ar fi blestemat, iar in apa sa ar trai pesti cu dimensiuni gigantice. Blestemul pare a veni tocmai din suferinta provocata in sufletele localnicilor, care si-au vazut casele inghitite de ape, pe locurile lasate de parintii parintilor lor. Se mai spune ca nu au fost gasite niciodata trupurile celor care s-au inecat, acestea fiind mancate de acei "pestii uriasi".

O legenda a locului spune că la Colibita trăia un bătrân uitat de vreme numit de toti mos Gabris, pe numele său adevărat Grigore Pop. Mos Gabris a facut multe profetii, iar dupa moartea lui, în 1944, de mai bine de 60 de ani încoace, desi era socotite aiureli pe vremea cand traia, s-au împlinit una câte una.

Toată Valea Bârgăului stie legenda bătrânului, iar dacă nimeresti sa prevezi exact ceva să nu te mire că ti se spune că parc-ai fi mos Gabris.

Grigore Pop (1861-1944), stia carte, fiind nepotul primului învătător din Tiha Bârgăului. Citea Biblia si era foarte credincios. Profetiile bătrânului se referă la destinele oamenilor din zonă sau la evenimente din sat si din împrejurimi.

Acest fapt a făcut ca localnicii să creadă în prezicerile lui si să si-l asume pe Mos Gabris ca pe un sfânt al locului, care vorbea cu îngerii. Despre viata sa există chiar si o carte a profesorului Titus Wacshmann - Hogiu - Nostradamus versus prorocul Gabris din Bârgău.

Oamenii povestesc că vreme de 40 de zile prezicătorul a stat izolat undeva într-o pesteră în Muntii Bârgăului. În această perioadă s-a rugat profund lui Dumnezeu, a tinut post negru si nu a vorbit cu nimeni. După revenirea în sat, mos Gabris sa început prezicerile care mai stăruie încă în constiinta bârgăuanilor.

Una din acestea are legatura cu fratele său cu care nu se prea întelegea. Mos Gabris i-ar fi spus fratelui că îi va arde casa si că nici mormântul nu îl va suporta. Câtiva ani mai târziu, casa fratelui său, Ion, a ars din temelii. Nu după mult timp de la moartea acestuia, la prima furtună mai violentă, urmată de ploi puternice, viitura a scos sicriul din mormânt.

O altă prezicere a lui Mos Gabris se refera la blestemul drumului care leagă DN 17 la iesirea din Muresenii- Bârgăului de Colibita, pe Valea Blajului. Aceasta prezicere spune ca nu va fi terminat niciodată, că acolo se va surpa mereu pământul, deoarece Dumnezeu este supărat pe oameni.

Realitatea dovedeste că prezicătorul a avut dreptate, 80 de ani mai târziu, drumul nu este gata si încă departe de a fi finalizat.

Mos Gabris a mai facut si alte preziceri, una dintre ele neimplinindu-se inca si care spunea că atunci când va dispărea fabrica de lapte din Prundu-Bârgăului, iar muntele Heniu se va uni cu barajul, se va întâmpla o mare nenorocire, iar barajul se va rupe.

Premonitia lui încă a rămas si dă fiori bârgăuanilor care cunosc legenda. Autoritătile sustin însă că barajul de la Colibita este aproape indestructibil si ar putea fi afectat numai în situatii extreme: un cutremur devastator sau bombardamente.

Barajul este construit din arocamente pe o fundatie de roci vulcanice, iar fundul lacului este situat aproape în întregime pe formatiuni sedimentare, fiind construit în asa fel încât să nu poată fi distrus.

La fel de sumbră este si situatia drumului care face legatura între baraj si localitatea Bistrita-Bârgăului. Colibita a început să devină o zonă turistică odată cu ridicarea barajului.

Zona a devenit astfel atractivă pentru multi dintre bistritenii, si nu numai, dornici să-si petreacă sfârsitul de săptămână sau vacantele pe malul lacului. Constructiile de case au început stingher la începutul anilor ‘90 si au demarat în trombă după anii ‘95-’96, devenind astăzi cea mai preferată zonă turistică a judetului, existând acum aici peste 300 de vile si cabane.

Totusi localnicii nu uita ca drumul însă a împlinit profetia, desi multi dintre ei pun acest fapt pe seama lipsei de profesionalism a autoritatilor locale.

Lacul este destul de mare (de jos nu se poate cuprinde o panorama completa), ocolul acestuia durand aproximativ 2 ore, lucru provocat in mare parte si din cauza drumului forestier foarte rau care poate fi strabatut fie la pas, fie cu o masina de teren.
Sunt multe de vizitat în acest tărâm de linişte si relaxare.

La Colibita timpul pare sa stea pe loc, simti ca te impaci cu tine insuti si, totodata, cu cei din jur.

Oamenii primitori ai locului vă vor face cunoscute diverse activităţi de destindere, cum ar fi drumeţii montane, vizitarea izvorului de apă minerală de la Borcuţ, Castelul Dracula de lângă Pasul Tihuţa (1100 m alt), posibilitatile de ciclism montan, de caiac, de alpinism, de pescuit la pastrav, clean sau caras.

Pentru cei care au curiozitatea sa poposeasca in aceste locuri macar pentru cateva zile, Colibita devine un loc al linistii indelung cautate, poate, mai ales de turistii care vor sa evadeze din peisajul urban zbomotos si agitat.

Pe timp de vara, o incursiune pe dealurile din apropiere, la cules de sunatoare sau de flori de camp, iti ofera o panorama de vis asupra zonei, asupra satului si a lacului din vale. De sus ti se dezvaluie intreg orizontul.

Aerul proaspat si tare de munte, fosnetul brazilor falnici, sunetulul molcom al talangelor. Sunt vacutele ce pasc linistite. Totul te face sa simti cum viata are sens, cum dar ai primit, fiind adus in acest colt de rai, tinut romanesc ce poate rivaliza oricand, cu putin ajutor si bunavointa, cu statiuni mult mai cunoscute din Elvetia sau Austria.

Oricine a fost pe aceste meleaguri, ramane in suflet cu pacea interioara ce l-a cuprins, undeva pe la Bistrita, la Colibita.